start over

A trecut ceva timp de la acest mare eveniment, dar fiind foarte ocupat și în deplasare săptămâna trecută, n-am apucat să scriu multe despre el.

A fost cel mai mare festival de salsa de până acum din România. Nu știam că există bareme aici, dar cică fiindcă s-a depășit numărul de 1000 de participanți (au fost 1010; număr rotund din punctul de vedere al unei persoane ce lucrează în IT), de anul viitor se va numi “Congresul Național de Salsa”.

Au fost necesare mai mult de 3 hoteluri pentru a-i caza pe toți cei care au venit la festival. De asemenea, ringul de dans, deși foarte mare, a fost neîncăpător pentru mulțimea de oameni.

Că vorbim de recorduri, am prins și unul din cele mai reci nopți ever din România, chiar acolo în Brașov. La 4-5 dimineața, ieșit din club, transpirat și doar cu o geacă pe mine (nu tu mănuși, nu tu căciulă), m-am prezentat la mecdonalds 24×7 în timp ce afară erau undeva între -30 și -24 de grade (unele grade mai intrau și ele din când în când la căldură). L-am întrebat pe tipu’ ăla care prăjea cartofii dacă mereu e la ei așa de frig. A zis că nu și că ei de obicei îs mai îmbrăcați. Mi-a tăiat cheful de conversație.

În seara de sâmbătă, formația brillantă și-a prezentat coregrafia și a ieșit super:

Pentru a nu-știu-câta-oară oamenii observă că formația Salsa Brillante are costume foarte faine!

Am fost și mult mai mulți ca la alte festivaluri, de la Salsa Brillante. Cu siguranță numărul o să crească și, în curând, o să închiriem garnituri de tren ca să ne deplasăm în țară să ne dansăm.

Organizarea chiar a fost bună, workshop-urile interesante (mai ales cel numit “Salsa Stand-Up Comedy”), iar muzica de party nu te lăsa să stai jos. Singurul care nu a fost de-acord era un gagiu care, cu căștile pe urechi, făcea figuri de popping cu fața la un perete. Cred că pentru prima dată am văzut un om care chiar trăia într-o bulă.

Din păcate, la capitolul hoteluri, noi l-am nimerit pe cel mai nașpa, cred. Capitol e un hotel comunist cu angajați care se comportă și ei comunist: aspect învechit, hârtie igienică roz cu un singur strat, televizoare cu telecomenzi nefuncționale, angajați care se năpustesc să intre pe ușă să facă room-service când camera e încă ocupată, etc… E bine că a fost cald și patul a fost confortabil, totuși.

La micul dejun am primit doar 3 cremvuști, un ou, o cană de ceai și o chiflă cu unt și gem, în prima dimineață. În a doua am primit ceva brânză și șuncă și o cană de ceai și o chiflă cu unt și gem (deși am plătit și-am stat 3 nopți la hotel, n-am primit decât două mici dejunuri). Dacă cereai cafea, ți se zicea că trebuie s-o plătești separat. Dacă te riscai zicând: “ok, aduceți-mi cafea că o plătesc”, nu ți-o aducea oricum. Super hotel!

Ultima petrecere, cea de duminică seara, s-a ținut în altă locație decât cea în care s-a desfășurat restul festivalului (Hotel Aro Palace). Cred că se numea Studio 80 clubul. Oricum… deși am dormit destul de bine pe perioada acestui festival, cred că niciodată nu m-am simțit mai dezorientat și cu capul mai greu decât în seara aceea de duminică. Era un fel de mahmureală (ca și mahmureala, includea dureri nebănuite, febră musculară și starea aia de dezorientare).

Ca de obicei, o să închei prin a mulțumi:

- organizatorilor: Salsa Picante; a fost fain, a ieșit super!

- celor care au susținut show-uri: multe din ele mi-au plăcut. Cel de la Salsa Factory mi s-a părut chiar desprins din So You Think You Can Dance. Foarte tare!

- lui Tudor și Adei că ne-au zis: “Hai și voi!”

- lu’ nenea cu amenda din parcare că n-a ieșit dis de dimineață să ne dea amendă, că era frig

- lu’ tipu’ de la mecdonalds că am stat în frig 10 min după mâncare, când el a zis că o să dureze doar 4 minute

- frigului că, deși a făcut ca o doză de redbul să se spargă în mașină, a înghețat lichidul și atunci nu s-a făcut mizerie

- lui Marius “look at my horse”, că ne-a plimbat cu mașina

Mno punct!