Am avut parte de un weekend mai mult decât mai mult ca perfectu’ !
Am plecat vineri după masă spre Timișoara la 2nd Salsa Addicted Festival. Am fost mulți oameni de la Salsa Brillante, dar în grupul cu care am plecat eu, eram 6 de toți.
Distracția a început din tren. Am venit cu ideea să comandăm pizza din Oradea. Adică să vorbim cu pizzeria să trimită pizza la ora X la gară, la linia Y, la vagonul Z. Nu s-a materializat. Probabil și din cauză că nu ne-am dat seama când am trecut de Oradea.
Unul din primele lucruri care ne-au frapat în Timișoara (oraș pe care eu l-am vizitat pentru prima dată) au fost indicatoarele “Alte direcții” care există din plin în oraș; uneori acestea apar în copaci !!!
La hotel (Ariniș) am descoperit că nu avem camere duble. Ci apartamente în toată regula. Cu hol, bucătărie, aragaz, frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat, TV, aer condiționat. Am luat 3 apartamente pentru două nopți.
Am făcut un duș și am plecat la party, în Park Place. Foarte fain clubul! E spațios și cu podea foarte bună, excelentă pentru dans. Am primit și șampanie la intrare, which was cool!!!
În timp ce noi ne distram la party, Tudor își făcea tunning fără să vrea. Astfel, după un impact cu un tir ce venea din spate, a fost împins în mașina din față și Kia-ul lui a devenit Matiz. Drept urmare, gașca pe care o aducea Tudor cu mașina a ajuns în Timișoara abia sâmbătă dimineața pe la 4.
Am dormit în noaptea de vineri spre sâmbătă de pe la 5 jumate până la 8 jumate. La 10:30 începeau cursurile… la Cercul Militar. Foarte fain cercul lor militar, față de cel din Cluj. Bine, celui din Cluj i se mai zice și Casa Armatei (acolo unde te duci și strigi: “Mama Armatei !!! Armata e acasă ? Nu coboară jos să ne jucăm ?”)
Tot în dimineața de sâmbătă am avut parte de o criză de sinceritate. Nea’ chelneru’ de la hotel a zis că ne-ar aduce lapte la micul dejun, da’ nu știe în ce să-l pună… Tot cam atunci am avut o discuție cu tanti patroana, despre gem… de piersici, de căpșuni, de plăcere… a zis că cel din urmă e cel mai bun.
După 2 ore de cursuri am avut pauză de masă. E aproape imposibil să găsești un ING în Timișoara! E ditamai orașul și doar 5 ING-uri în el.
Apoi, după încă 3 ore de cursuri ne-am dus pi la căși și hoteluri să ne gătim frumoși pentru “Dress to Impress Party”. Am văzut niște show-uri senzaționale în deschiderea party-ului de sâmbătă seara (din păcate nu am găsit nimic pe iutub). Care are o poză și cu mine, de sâmbătă seara, să-mi dea și mie. Că-i păcat de cravată!
După încă un party bestial și 3 ore de somn, duminică dimineața eram rupți. Am ales să rămânem cu o singură cameră de hotel duminică seara, că oricum urma să plecăm luni dimineata. La finalul cursurilor, am acordat și un interviu. Erau niște neni cu camere și microfoane și când mergea prin sală după victime, toți fugeau din calea lor, ca pilitura de fier (nu în sensul că pilitura fuge de fier). Pe mine m-au prins pe piciorul greșit, cel cu bătături și mi-au luat interviu. A fost OK, că aveam tricoul cu “Firefox RULZ”:
Așa că după încă 5 ore de cursuri, dumincă seara ne-am înghesuit 6 oameni într-o cameră de hotel și am făcut coadă la duș. Când să ne uscăm și noi în legea noastră, a venit tanti patroana și ne-a dat camerele înapoi… că suntem tineri și-și aduce aminte cum era și ea la vârsta noastră… Hmm… super ! Plătisem o cameră și aveam 3… să tot întinzi gem pe pâine.
Party-ul de duminică a fost în Art Club 700… adică mai înghesuit. Un fel de 30+ din Cluj. Ne-am mai călcat în picioare (există destui care nu știu să danseze pe linie… of of…) da’ ne-am obișnuit. Noaptea de duminică spre luni n-am mai dormit-o. Am ajuns pe la 5 jumate în camera de hotel, am făcut duș și am plecat spre tren.
Problemele s-au ținut lanț. Am găsit greu taxi. Ne-am trezit încuiați în hotel și a trebuit să sunăm la un nr de telefon să vină cineva să ne deschidă. Taxi-urile erau pe GPL, deci jumate din portbagaj era ocupat de butelie, deci a fost greu să băgăm bagajele. Am prins toate stopurile și am făcut cam 20 min până la gară. Aici ne-am rătăcit pentru câteva secunde unii de alții și… într-un final am pierdut trenul de 6:42. Plecase chiar când noi ieșeam din pasajul subteran, la linia 4. Inițial am crezut că am ajuns mai devreme și nu vroiam să credem că trenul care se vedea în zare, plecând, e al nostru. Chiar dacă în tren erau alții de la Brillante care ne ziceau că ei au plecat. Credeam că e o glumă.
În fine… am schimbat biletele pentru ora 15:15. Apoi… ce noroc de faptul că Darian are birou în Timișoara. Am vorbit cu colegii mei de-acolo și după ce-am stat 2 ore în OMV-ul de lângă gară, am dus la birou bagajele, să nu le mai târâm după noi.
La OMV a fost iar distracție. Eram rupți de oboseală și fetele aproape dormeau în picioare. Am făcut un zid de trollere în dreptul ușii care dă spre terasă, de nu putea lumea să între în benzinărie. Ne-am luat omletă (foarte bună!!!) și am băut o cafea. Când mi-am cerut cafeaua, for whateva’ reason, tipa de la OMV și-a pus mâinile în cap și a fugit în bucătărie.
Am stat vreo 2 ore la Darian la birou să muncesc ceva. Mi-am si verificat mailurile. Erau 303 mailuri necitite… numai din astea de servici (de alea personale nu m-am atins). Așa că am fugit și eu în parc unde era restul de 5 oameni. S-a dormit pe bancă și în iarbă, așa cum puteți vedea pe malul Dâmboviței, în Regie. Am văzut un cuplu de pensionari plimbând o găină pe malul apei și un cerșetor care făcea striptease pe malul celălalt. Amuzant și tragic în același timp.
Am mâncat pe la amiază și cât am stat la restaurant, tot staff-ul a aflat că noi pierdusem deja un tren. Le-am zis să aducă mâncarea repede, să nu ne aibă pe conștiință. Mai mult, când am plecat, le-am cerut să ne ureze succes. Era luni după-masă în oră de vârf și trebuia să mergem spre gară cu escală pe la Darian.
Iar am prins greu taxi și, mai mult, te întreabă unde vrei să mergi încă de când dai comanda la telefon. Cam nesimțiți. Este vorba de firma Tudo. În fine…
În primul taxi a fost distracția maximă… la un moment dat, pe o stradă îngustă, unu’ încearcă să întoarcă și rămâne blocat dea curmezișul străzii. Noi nu puteam trece, el nu putea băga în viteză. Plin de inspirație, fiind pe scaului din dreapta în față, zic către șofer: “vaiii… uitați… conduce de parcă ar fi din Sălaj”… Nu vă mai spun ce-a urmat !!!!!!!!!!!!! Omu’ nostru s-a înroșit tot… A plecat de pe loc cu a III-a și nu-și găsea cuvintele. Era din Sălaj !!!! Noroc cu băieții de pe bancheta din spate. Că au dres-o dând vina pe cei din Alba. Ptiuu…
Despre tren.. ce să mai zic? Maxim de deprimant… Timișoara – Iași… trenul foamei și al groazei. Și am mers cu el la ora la care căldura era maximă. Mirosea îngrozitor și era lipicios, dar am ajuns cu bine acasă, luni seara la ora 10.
Momentan, încă simt euforia evenimentului și mă ustură tălpile îngrozitor. Aseară la cursul de salsa nu am putut să dansez aproape deloc.
Urmează Bulgaria în exact o lună! Abia aștept 
Și, serios vorbind, aș dori sa mulțumesc tuturor care au făcut ca acest weekend să fie așa de fain: lui Tudor și Adei că ne-au dat oportunitatea, lui Dan de la Salsa Addicted că a organizat atât de bine un eveniment de o așa amploare, lu’ tanti patroana, lu’ chelneru’ cu laptele lui dezorientat (că râdem mereu când ne amintim), lu’ CFRu’ care ne-a tras țeapă (încă mai cred că trenul a plecat cu 2 min mai devreme), colegilor mei de la Darian Timișoara, găinii, indicatoarelor de “Alte direcții”, celor doi protagoniști ai accidentului de luni după-masă (despre asta nu v-am mai spus) care au mai adus puțină adrenalină în decor, cerșetorului care făcea striptease, camerei Panasonic care ne-a însoțit, șoferilor din Sălaj (care au făcut școală în Cluj, dar s-au mutat în Timișoara prin ’76… parcă), etc…
Recent Comments