start over

Mno, salut boieri dvs!

Am avut ocazia să petrec două zile în Marea Britanie. Să vă pove cum o fo’.

În primul rând, aeroportul din Luton a fost primul pe care-am pășit și nu am văzut inscripții bilingve. Totul era scris în engleză și… atât (cu mici excepții unde erau ceva afișe în germană, spaniola sau franceză). “Quite embarrassing if you think about it”, după cum recunoștea un tip cu care am băut o bere în pub.

Din cauză că am petrecut mult timp la verificarea pașapoartelor, m-am grăbit să mă sui în shuttle-bus-ul spre gară. Așa că atunci când m-am trezit brusc mergând cu viteză mare pe partea stângă a șoselei, m-am panicat. Deci, hai să-ncep cu asta:

Reguli de circulație

Pe shuttle bus m-am speriat puțin. Apoi când am mers cu alții cu mașina și am fost pasager în scaunul din stânga-față, îmi pierdeam orientarea în intersecții. Nu știam cui trebuie să-i dai prioritate. Așa că am cerut lămuriri. Treburile stau cam așa:

- nu există prioritate de dreapta sau de stânga

- dacă există vreo intersecție nesemnalizată (fără semafor și indicatoare), “which should never happen”, atunci cel de pe drumul mai mic (“minor road”) da prioritate celui de pe drumul mare (“major road”). Dacă drumurile sunt la fel ca dimensiune (mi s-a zis iar “that should never happen”), atunci drumul minor are în capăt două dungi punctate albe care indică faptul că trebuie acordată prioritate

- o dungă galbenă pe marginea drumului indică faptul că este permisă doar oprirea pe o perioadă scurtă:

- două dungi galbene înseamnă oprirea și staționare interzisă cu excepția cazului în care vrei sa oprești pentru a descărca ceva din mașină:

- două dungi roșii indică oprire și staționare interzisă cu desăvârșire

- benzile roșii sunt pentru autobuze, taxiuri și biciclete atunci când nu există pistă specială pentru ele:

- linia alba în zig-zag indică apropierea unei intersecții sau a unei treceri de pietoni. Din astea am văzut și pe la noi:

- viteza limită este 30 de mile pe oră. (Evident ei au unități de măsură non-metrice: mile, iarzi, picioare, țoli, etc…) Camere cu radar sunt peste tot. Și nu le poți păcăli ca la noi: încetinești în dreptul lor și accelerezi între ele: dacă la camera A ai viteza 30 de mile pe oră, atunci păstrând acea viteză nu ai cum să ajungi în dreptul camerei B în mai puțin de X minute. Dacă ajungi în dreptul camerei B în mai puțin de X minute, primești amendă pentru depășire de viteză.

- [cred că] pietonii care traversează la colț de stradă au mai mare prioritate ca la noi, în sensul că e chiar musai să oprești și să-i lași să treacă

Mind the… hazard

Din cauză că au stilul american de a da în judecată pentru orice, ei sunt mereu sfătuiți să aibă grijă la ceva. În tren sau metrou ți se zice constant în difuzoare: “mind the gap”, ca nu cumva să calci între vagon și peron. Apoi există inscripții cu desene sugestive, peste tot: “mind the wet floor”, “mind the stairs”, “mind the wet stairs”, “mind the icy stairs”, “mind the revolving door”, “trip hazard”. La restaurant, când mi-a fost servită mâncarea, chelnerița mi-a zis: “mind the hot plate”.

La noi [cred că] există lege care cere celor care au bar, restaurant, bancă, etc, să-și curețe trotuarul din fața “instituției” de zăpadă, dacă ninge. Și la ei a existat o astfel de lege, dar a fost abrogată. Motivul? Simplu! Dacă eu am bar, afară ninge, tu vii și aluneci pe trotuarul din fața barului meu, pățăști! Se numește “natural hazard”. Dacă eu am bar, afară ninge, eu curăț trotuarul, tu vii și aluneci pe trotuarul din fața barului meu, poți să mă dai în judecată. Nu mai e “natural hazard” din cauză că eu am alterat starea “naturală” a trotuarului.

Transportul

Miercuri am călătorit 14 ore. Câteva ore bune au fost pe drum:

- shuttle bus: Luton Airport -> Luton Airport Railway

- tren: Luton Airport Railway -> Londra Saint Pancras (ce nume!)

- pe jos: Londra Saint Pancras -> Londra King’s Cross

Acilea m-am rătăcit. Bancomatele, automatele de bilete, ghișeele de bilete, birourile de informații, direcțiile (Victoria Line, de ex), toate sunt scrise cu albastru. Cum să-ți sară-n ochi care e direcția spre Main Entrance/Exit ???

- cu metroul: Londra King’s Cross -> Londra Paddington; deja am observat ceva nașpa… revin…

- cu trenul: Londra Paddington -> Newbury

- cu  BMW M3: Newbury -> birourile Vodafone (pentru o conferință cu ei, m-am dus în UK)

Newbury este “the Home of Vodafone”. E un orășel mic al cărui locuitori fie lucră pentru gigantul britanic, fie fac naveta în Londra. Birourile Vodafone sunt dea dreptul impresionante. Probabil până o să vizitez birouri Google, nu o să-mi schimb părerea. Fotografiatul era interzis și nu mi-am permis să încalc regula asta pentru că venisem cu treburi oficiale acolo. Iată câteva poze ce le-am găsit pe net:

Am fost fotografiat înainte să intru înauntru. Asta nu mi-a prea plăcut, da’ oricum englezii îs mai paranoici decât noi.

La întoarcere a fost puțin mai complicat:

- iar bmw până la gara din Newbury

- 2 trenuri cu schimbare în Reading (da, gara aia de la Monopoly) până în Paddington

- 2 metrouri până la King’s Cross

- tren până în Cambridge

- taxi până la guest house.

Și, că ziceam de partea nașpa: în nici un metrou nu se indica stația următoare sau stația în care tocmai ai ajuns. Nu erau afișaje în vagon și nici în difuzor nu era alertat. Foarte ciudat mi s-a părut. Practic, trebuie să fii cu ochii pe hartă și să stai lângă geam ca să poți vedea în ce stație ești imediat ce se oprește garnitura.

Nici în Budapesta și nici un Moscova nu mi-a fost așa de greu să mă descurc la metrou…

Alte ciudățenii

Astea nu-s neapărat rele:

- am cerut chitanță de la taximetrist: a luat o carte de vizită de la firma de taxi și a scris pe verso suma și data din acea zi. Atât! Nu tu formular tipizat, detalii despre companie, șofer, ora plecării, ora sosirii, ștampilă, etc…

- au robinete duble la baie (am văzut așa în aeroport, la guest house-ul unde am stat, la toaleta de la servici) și nici ei nu știu de ce:

- au prize ciudate și… întrerupător ca la bec: on/off pe fiecare priză în parte. Asta mi-a plăcut.

- în Stockholm am băut bere brună englezească – foarte bună; în Brno am băut bere blondă cehă – foarte bună; în Cambridge am băut bere brună englezească – îngrozitoare și bere blondă cehă – foarte bună.

- au foarte multe BBC-uri; la ceva radio BBC ce se auzea în taxi era ceva emisiune amuzantă; da’ nu din aia să prindă toată lumea… era umor englezesc. Duma cum că Watson i-o spart contul de Facebook lu’ Holmes nu mi s-o părut deloc amuzantă. Șoferul a râs…

- am mâncat English breakfast – e așa cum scrie în cartea de lb engleză din clasa a IV-a. De asemenea, am tăiat friptura ținând furculița în mâna stângă și cuțitul în dreapta, dar când am mâncat-o am luat furculița cu dreapta. Mi s-a zis că la ei nu se face așa și că numai la americani au mai văzut așa. Le-am zis că la români, fiecare poate decide pentru el în ce mână să-și țină furculița când mănâncă.

Cambridge

Aici am stat cel mai mult. Am făcut poze joi după-masă:

Se numește Corpus Christi Clock. Practic, gândacul ăla (greier, se pare), pășește încet pe roata dințată care se rotește în sensul acelor de ceas (gândacul rămânând astfel pe loc). Pendulul face ce știe el mai bine (se bălăngăne), iar ora exactă (în caz că vă întrebați) este dată de cele două luminițe albastre care se disting cu greu când bate soarele. Dacă vă uitați cu atenție, indică ora 2 fără 4 minute.

Portarul a fost foarte de treabă și mi-a zis că n-are rost să dau o liră ca să intru pentru că în mare parte e închis.

Am vizitat și o biserică: King’s Chapel

Capela are și un muzeu pe care l-am vizitat. Dar ca să scurtam povestea despre “cum și de ce”, ideea este că nenea Henric avea multe femei și Biserica Catolică nu tolera așa ceva. Prin urmare, omu’ a făcut ce orice alt om normal ar face: și-a făcut propria biserică, Biserica Anglicană. Probabil enoriașele l-au iubit și pentru asta…

Și am să închei cu poza asta pe care am făcut la intrarea în biroul Mobispine din Cambridge:

Presupunem că femeia de servici ne-a făcut această surpriză…

Desktop messaging provides easy access to mobile messaging from the desktop and laptop environment

Reading, UK – 7 October, 2009

Acision, the world’s leading messaging company, today announces the successful launch of Desktop Messaging at MTS, the largest mobile operator in Russia and the CIS. The innovative new Desktop Messaging service is the result of collaboration between Acision and its partner Mobispine as part of the Acision Innovation Network. Mobispine’s Desktop Messaging enables MTS customers to send and receive messages from their computer through a dedicated desktop application plug-in for Microsoft Outlook, Internet Explorer and Firefox web browsers.

The high-volume solution has been deployed by MTS in Russia and is integrated with the Acision messaging infrastructure already powering MTS messaging.  In addition, Mobispine has developed a Lotus Notes application for MTS’ Desktop Messaging specifically for the Russian market.

“With Desktop Messaging we are enabling MTS to extend the reach of its mobile services and brand to the desktop and laptop environment. By providing easy access to mobile messaging on multiple devices, MTS subscribers now have mobile messaging at their fingertips while on the move, at home and in the office,” said David Frail, global market development director at Acision.

Pavel Roytberg, director of product development at MTS, commented: “We are offering our customers the ability to send and receive text messages directly from their computers as Internet penetration is growing rapidly in Russia. By becoming the first operator in Russia to offer desktop messaging, we continue to deliver the most innovative solutions to our customers.”

Joakim Hilj, CEO at Mobispine, said, “Desktop Messaging is rapidly becoming a ‘must have’ service for operators. We are delighted that MTS selected Acision and Mobispine to provide this service. This confirms our market leadership in converged messaging and helping operators deliver mobile services across different devices.”

MTS is the largest operator in Russia with 68m subscribers and one of the top 10 mobile operators in the world with 96m subscribers across the MTS Group (according to Informa Telecoms & Media, based on proportionate subscribers).

-ends-

NOTES TO EDITORS

About Acision

Acision is the world’s leading messaging company, providing communication solutions for over 300 network operators and service providers globally. www.acision.com

The Acision Innovation Network

The Acision Innovation Network is a partnership based ecosystem that enables the global communications community to collaborate on the creation of new applications and services to advance the way the world communicates. For more information please visit www.acision.com/innovation.

About Mobispine

Mobispine has a world leading position in the area of software for communication between computer and mobile devices. The over 25 customers includes world leading telecom operators. Mobispine has businesses in Sweden, UK, Romania, Ukraine and Brazil. The company’s core business model is based on revenue sharing and sales of software licenses. Mobispine is listed on Aktietorget/Sweden with headquarters in Stockholm, Sweden.

About MTS

Mobile TeleSystems OJSC (MTS) is the largest mobile phone operator in Russia and the CIS. MTS services over 96.17 million subscribers (as of December 31, 2008). MTS provides mobile communications in Russia, Ukraine, Uzbekistan, Turkmenistan, Armenia and Belarus, the territory with a total population of more than 230 million. www.mts.ru

Săptămâna trecută am avut ocazia să merg până în Cehia, la Brno. Mă gândeam să vă povestesc despre cum a fost acolo.

În primul rând, am zburat cu Carpatair și avioanele lor Saab 2000. E incredibil cât sunt de mici avioanele alea. Și o pisică, de-ar vrea să se întoarcă pe coridor, ar trebui să facă o manervă din trei mișcări. Serviciul de la bordul avionului a fost super OK. Ce nu mi-a plăcut a fost serviciul online. De exemplu, notificarea cu privire la datele rezervării nu au ajuns pe mail din cauza unei configurari greșite la SPF:

Aug 26 13:24:39 MrPostman postfix/policy-spf[25725]: : Policy action=550 Please see http://www.openspf.org/Why?s=mfrom&id=booking-online%40carpatair.com&ip=57.250.243.9&r=MrPostman
Aug 26 13:24:39 MrPostman postfix/smtpd[25723]: NOQUEUE: reject: RCPT from mx4.sita.aero[57.250.243.9]: 550 5.7.1 <silvian.cretu@mobispine.com>: Recipient address rejected: Please see http://www.openspf.org/Why?s=mfrom&id=booking-online%40carpatair.com&ip=57.250.243.9&r=MrPostman; from=<booking-online@carpatair.com> to=<silvian.cretu@mobispine.com> proto=ESMTP helo=<mx4.sita.aero>

Am dat mail la postmaster și situația nu s-a remediat…

În al doilea rând, am rămas impresionat în  mod plăcut de aeroportul din Timișoara în care am petrecut câteva ore la întoarcere.

În Viena n-am stat mult, dar ce-am observat au fost taxiurile: majoritatea erau Mercedes. Ce să înțeleg de aici? Că la ei Mercedes e ca Logan la noi?

Drumul Viena – Brno l-am făcut cu un autocar de la Student Agency. A fost 16 euroi și am avut condiții super: aer condiționat, tv, căști și radio și cafea/cappucino/ceai gratis.

Autocarul m-a lăsat chiar în fața hotelului Grand Hotel. Mi-a plăcut hotelul, doar că a trebuit să plătesc pentru internet (4 euro pe oră sau 10 euro pe zi). Și nici măcar nu a fost high-speed așa cum se lăudau… mergea cu 30, maxim 40 KB/s.

Primul lucru care mi-a plăcut au fost, evident, șoselele. Au autostrăzi! Și șosele bune și curate și șine de tramvai pe care tramvaiul circulă fără zgomot.

După ce-am mâncat în oraș (o masă bună cu un suc și bacșis: 4 euro), m-am apucat de făcut ceva poze prin centru.

L-am văzut pe Mozart într-un picior în ceva piață:

Tot în piață am văzut un KFC. Prețurile sunt mai mici decât la KFC-urile din Cluj…

Am început apoi să merg către o catedrală.

Și iată că am ajuns la Catedrala Sf. Petru și Pavel:

Ce-am mai văzut?

For some reason… la intrarea in vechea primărie am văzut un crocobaur atârnat de tavan:

Zona pietonală cu tramvaie se continua și mai departe și am văzut fel de fel de clădiri interesante:

Observați că la ei beredeu‘ se numește KB:

Nu știu ce sunt multe din obiectivele ce le-am văzut. Dacă știți, spuneți-mi și mie:

Pentru că Cehia este o țară civilizată, la ei oamenii pot călca iarba din parcuri:

V-am arătat ce tramvaie faine au ?

V-am zis că e plin de Dacii ?

Iată și Teatrul Național:

Insinuam mai sus cum că cehii sunt mari băutori de bere. Așa este… și asta e din cauză că au berea bună! Sau… au berea bună pentru că le place s-o bea…

La capitolul mâncare, cel mai interesant a fost faptul că am mâncat friptură de cangur. Foarte bună! bog mă întreba dacă nu cumva am nimerit buzunarul. Nu cred că pot răspunde la întrebarea asta

Am fost primit foarte bine și la compania la care m-am dus să fac training:

În concluzie, mi-a plăcut. Dintr-o mulțime de motive:

• e curat
• au autostrăzi și șosele bune
• au un nivel de trai bun și salarii decente
• lucrează cu  carte de muncă (nu PFA,  cum lucrez eu)
• mâncarea e ieftină
• sunt oameni activi (se dau bicicleta după servici, au multe cluburi de dans, etc)
• există mult spațiu verde și spații de joacă, chiar și în cartiere, printre blocuri
• te simți în siguranță (există multe patrule de poliție); toți românii și româncele pe care le-am întâlnit mi-au spus că nu li s-a furat nimic până acum și că se simt în siguranță mergând noaptea pe străzi

Ce nu mi-a plăcut? În principal faptul că nu prea știu engleză și nu-s foarte încântați de străinii care vin pe-acolo. De asemenea, am auzit că le cam place să bea și mulți dintre ei nu prea se spală. Dar… dacă te plimbi cu transportul în comun la noi, găsești asemenea specimene și aici.

Și, înainte să închei, aș dori să-i mulțumesc lui Ștefan (un prieten, fost coleg de facultate, fost coleg de servici, aflat deja de 3 ani în Brno) pentru primire, pentru ajutorul cu transportul (atât prin Brno – aici trebuie să-i mulțumesc și lui Silviu -, cât și până la Viena), pentru micii făcuți pe grătarul electric, cât și pentru toate celelalte. Rămân dator !

Măi omini buni, am fost în concediu. Am fost prin Suceava, Piatra-Neamț, Lacu Roșu și Șieu Sfântu. A fost un concediu fain, dar m-am cam îngrășat. Că am fost pe la părinți pe-acasă și săracii trăiesc cu frica pe preș: oare nu mor copiii de foame în Cluj?

După cum se poate deduce din enumerarea de mai sus, mi-am încheiat concediul la Caii Lupilor, la Șieu Sfântu. Și pentru că și de data asta a fost fain, m-am decis să adaug linkul cu Caii Lupilor în lista de site-uri ce se poate vedea în partea din dreapta a aceste pagini. Dacă aveți drum prin zonă, să le faceți o vizită Ioanei și lui Simi.

Când am plecat din Piatra, ai mei mi-au dat Volkswagen-ul lor. Un Golf 3 din decembrie ’94. Pe drum am început să aud un zgomot ciudat. Am presupus că e o planetară, deși copilotul meu susținea că e de la eșapament. De ce-aș crede eu un voievod, pân’ la urmă? Când am ajuns în Cluj, am dus măgăoaia la un prieten care are service. Mi-a zis că într-adevăr eșapamentul e de vină, dar nici suspensiile nu stau bine. Eh… așa am ajuns să bag 12 milioane de lei vechi în mașina asta, în 2 zile, înlocuindu-i telescoapele și eșapamentul.

Dar… asta nu-i tot. Am mai aflat că nu tre’ să-mi fac planuri pe 26 octombrie, iar pe 25 nu pot sta până seara la bere. Că pe 26, dis de dimineață, va trebui să mă prezint la tribunal. RATUC never forgets:

Cretu Silvian, din Piatra Neamt, [...] este chemat in aceasta instanta, camera 167, in ziua de 26 Octombrie 2009, ora 8:00, in calitate de petent, in proces cu Regia Autonoma de Trasnport Urban Calatori Cluj-Napoca in calitate de intimant pentru Fond – plangere contraventionala.

Adică… dacă acum sunt petent… înseamnă  că dacă mă duc și a doua oară voi fi repetent ? Că… vorba unui coleg… ce înseamnă petent ? Să știu și eu cum să mă îmbrac…

Mi s-a stricat leptocul de tot. Defect din fabricație. Se pare că cei de la NVIDIA au trimis specificații greșite celor de la Dell și ventilatorul de la XPS m1330 nu face față plăcii grafice GeForce 8m cu care e echipat leptocul. Cei de la PCMadd au fost suficient de drăguți (mai ales că lucrez pentru Darian, un client important pentru ei) și mi l-au schimbat cu un XPS m1330 aproape identic, dar cu placă video Intel GM965, care merge mai bine.

Și, de parcă nu erau destule, am și muncit pe rupte că o trebuit să ajung până la Brno în Cehia. Am fost trimis de Mobispine să fac training la un partener. Azi am făcut ultimele pregătiri și m-am plimbat prin oraș. Mâine, după training, o să pun poze cu acest oraș absolut superb!

Iată-mă plecat cu ceva biznis în Mama Rusie. A fost destul de greu să ajung aici, dar se merită. Să vă pove…

Sâmbătă noapte a fost noapte albă. Am petrecut în salsa și apoi cu prietena la un mic private-party pân’ la 4 dimineața. Am băut numai vodcă, deci a fost un fel de preludiu. Aș dori să-i și mulțumesc și s-o țuc pe această cale pentru că a stat trează pân’ la 5 jumate cu mine în aeroport (nu vodcăi!). Nu mai zic… a stat apoi pân’ la 7 în fața blocului că și-a uitat cheile la party-ul anterior.

Eram așa de frânt că zborul pân’ la frații noștri unguri nu-l țin minte. Am zburat cu un avion mic cu motoare (două) cu elice (tot atâtea… ce bine!). Era un Bombardier Q400. Îmi aduc aminte decolarea și aterizarea. Când am aterizat am constatat că primisem de la Malev un suc la cutiuță, cu pai. Un fel de Trompi. N-am apucat să gust deloc din el, că la intrarea pe aeroport m-au verificat și mi l-au reținut. Zgârciții!

Am stat în Budapesta 5 ore. A fost OK faptul că bagajul de cală era în grija lor și nu trebuia să-l car după mine. Am mâncat (un sandwich și un suc: 7.5 euro !!!), m-am dat pe net, am mai pregătit prezentările… nu m-am plictisit.

Am plecat spre Moscova cu un Airbus A319. Primul lucru pe care tre’ să-l știți despre rusi este faptul că la ei totul e MARE! Vorba unui prieten (care se semnează pe aici cu “zz”): ajtia când construiesc ceva se gândesc “șiiii??? nu țâni??? îl fașim di zăci ori mai mari!!!”. Avionul era destul de mare. Am primit suc, ceai și de mâncare pe avion. A fost chiar fain.

Am ajuns în patria lui Lenin dar ca să treci de vamă mai ai de completat acte. Ai de completat un formular cu cam aceleași date de pe viză, pentru ca să treci de vamă. Al doilea lucru de știut: totul se bazează pe paranoia: mi-a verificat ăla de la vamă de vreo 3 ori pașaportul și viza, din toate unghiurile și luminile… să fie sigur că nu sunt false.

La aeroport m-am strecurat printre “taxi? where do you go sir? cheap taxi!” și am dat de biroul de informații al hotelului Novotel la care urma să stau. Am primit o harta a metroului cu stația în care mă va duce un anume tren. Am plecat să caut trenul.

A fost greu să dau de trenul bun, pentru că din Sheremetyevo pleacă multe trenuri. Deși am auzit de la colegi de-ai mei că de multe ori au fost pur și simplu ignorați de câtre oamenii de pe stradă când le cereau indicații (lucru cu care eu sunt obișnuit în București, de exemplu) eu n-am pățit-o încă. Toți s-au oferit să mă ajute, deși în cazul trenului chiar am fost încurcat la un moment dat. Vorbesc în rusă și dacă văd că tu nu știi rusă, vorbesc mai tare… gesticulează… caută pix să-ți deseneze pe hartă… orice numai să te ajute! Controloarea din tren era o tipă tânără și singurul cuvânt în engleză pe care mi l-a zis a fost “left” (când m-am dat jos din tren, să știu încotro s-o iau pentru stația de metrou). Dar, în tren, ca să-mi arate câte stații sunt până tre’ să cobor (i-am arătat harta desenată cu pixul de o tipă în aeroport), a unit degetul mare de degetul arătător ca să-mi arate 0, adică la prima stație.

La metrou e simplu. Totul e în rusă. Dar codurile de culori și numerotarea stațiilor și zecile de hărți și de indicatoare sunt suficiente ca să te ajute. Multe din stații sunt doar frumoase arhitectural, iar unele sunt adevărate muzee! Căutați pe net să vedeți poze cu metroul din Moscova (cel mai mare din Europa). Nu am putut face poze pentru că e mereu foarte, foarte aglomerat și sunt milițieni la tot pasul. Nu vreau să am belele. Puține garnituri de metrou sunt noi. Dar toate sunt foarte curate și nu miroase a nimic urât în subteran.

Am reușit să ajung la hotel. Am vrut să schimb euroii în ruble (pentru că nu se poate plăti în euroi la hotel), dar nu prea am reușit. Automatul îmi refuza o bancnotă de 500 de euroi așa că a trebuit să scot de pe card. Mi-e groază să mă uit pe extrasul de cont. Stau în Novotel Moscow Centre la etajul 14. Cred că o să vă arăt mâine poze cu priveliștea. Paranoia e și aici. Recepționerul mi-a trecut toate bancnotele pe sub ultraviolete, la ușa am lanț și sunt sfătuit să am mare grijă să nu uit ușa descuiată când plec.

Sistemul audio al televizorului e legat de sistemul audio din baie. Așa că atunci când nu mă spăl în urechi (și fac asta des), ascult muzica de la TV.

Aseară eram rupt și a plouat așa că am băgat somn. La 6:30 eram drepți. Micul dejun a fost super și la 7:40 plecam din hotel îmbrăcat la 4 ace. Am ajuns pe la 8:10 la birourile celui mai mare operator de telefonie mobilă din Rusia (80 de milioane de clienți, 25.000 de angajați). La intrare aveau bariere ca la metrou așa că m-am oprit la recepție.

Recepționista nu prea știa engleză. I-am zis pe cine caut… m-a pus în legătură prin telefon cu persoana respectivă. Apoi am aflat că nu e persoana pe care o căutam pentru că sunt 4 oameni în clădirea aia cu numele respectiv. După vreo 20 de minute și după alte câteva telefoane, am reușit să dau de cineva cunoscut și să obțin un card de acces valabil în ziua respectivă.

Apoi… muncă… de la 8:30 până pe la 15 aproape că nu am avut timp să respir. Nici n-am apucat să admir priveliștea (că deh… eram cocoțat într-un clădire mare). Pe la 15 am apucat să mânânc ceva la cantina de jos. A fost bun. La 18 am terminat cu lucrul.

Am fugit la hotel ca să mă schimb (că eram la costum și cravată) și să plec să vizitez Piața Roșie înainte de apus. Când am ajuns la hotel am avut parte de o surpriză:

Pe această cale aș dori să mulțumesc tututor care și-au amintit de faptul că eu am lucrat azi (mai bine de 10 ore), de ziua mea. Colegi, prieteni, familie. Tuturor celor care mi-au dat mail, mi-au scris pe mess, pe skype, celor care mi-au dat sms sau m-au sunat (și eram în roaming, deci le-am făcut pagubă)… Mulțumesc mult!

Am plecat spre Piața Roșie. Din nou, totul la ei e MARE. O să las pozele să vorbească. Dacă știți cum se numesc obiectivele pentru care n-am nume, să-mi spuneți vă rog. Nu era nici o inscripție în engleză și rareori găseam ceva inscripție în alfabet latin:

La capitolul lucruri de știut, vi-l spun pe-al treilea: natura i-a binecuvântat pe ruși cu o durere în pulă… maximă! Peste tot poți să vezi cât sunt de mândri de ei și de puterea lor. Nu le pasă de americani, chinezi, japonezi, irakieni sau alții. Ei sunt mari, tari, mulți, plini de resurse naturale și putere de muncă… Foarte tare!

Nu am văzut (incă) piste de bicicletă. Nici bicicliști nu prea am văzut. Motociclete am văzut. Chiar modele deosebite! În troleibuze nu prea erau oameni. Cred că mulți folosesc metroul (cam 7 milioane pe zi… conform Wikipedia).

Ajuns la hotel (pe la 10 jumătate), am făcut un duș, am mai lucrat vreo oră și apoi m-am pus să scriu aici pe blog. Am servit și o vodcă, așa de ziua mea… Nu pot să zic că a fost deosebită față de ce avem noi la noi acasă:

Nu se vede din pozele ce le-am pus aici, dar au niște femei foarte frumoase! Ăsta e al patrulea lucru de știut. E o plăcere să le privești pe stradă.

Astea fiind zise, somnul mă răpune (e 2:30 aici și la 7 tre’ să mă trezesc). Pa pa !

§

Citiți și despre a doua și a treia zi, aici.

Mno bun… Și acum că v-am atras atenția cu acest titlu, să-i dăm drumul.

Ca de obicei, nu-mi fac timp să scriu suficient de des pe blog-ul ăsta. Rog concurența să nu se alarmeze, deci…

Fanii mei (da, tu!) au observat, iată, că am pus o temă nouă pe blog. Deh.. cea veche avea ceva bug-uri. Tema nouă se numește Diana (voila!) și nici asta nu e perfectă. Dar o voi îmbunătăți. Tot atunci când voi avea timp să-mi mai actualizez și site-ul…

Despre viața mea în mediul virtual vă mai pot spune că mi-am accesat azi contul de hi5. Drept să spun nici nu știam cum se face treaba asta. Dar am scris “hi5″ în browser și am fost direcționat (și grație faptului că Firefox mi-a memorat userul și parola) fix pe pagina mea personală (cea de care sunt încă dezinteresat).

§

Pe plan profesional, am tras tare în ultimele săptămâni.

La Darian m-am luptat cu niște spammeri ruși și m-am pus pe modificat site-ul firmei. De asemenea mi-am migrat server-ele emo de pe ntpdate pe ntpd. Apoi m-am scărpinat în cap și m-am chinuit să-mi amintesc de ce-am migrat de pe ntpd pe ntpdate în urmă cu vreun an ???

La Mobispine s-au întâmplat niște lucruri foarte importante. Compania a lansat iSendMMS, prima aplicație oficială de trimis MMS-uri de pe iPhone. Aplicația a triplat numărul de MMS-uri transmise în rețeaua Telia Sonera Suedia și a fost cea mai descărcată aplicație de pe Apple AppStore în Suedia în primele zile de la lansare. Acuma, normal că Apple s-a enervat. Și cred că or să ne sape, lansând iPhone 3.0 care poate trimite MMS-uri nativ. Ce oameni fără caracter! )

Printre timp, eu m-am chinuit cu IPsec-uri, VLAN-uri, cluster-e Oracle și alte acronime din astea șmechere. Diferența este că la Mobispine am lucrat cu rușii, nu împotriva lor.

§

Pe plan personal s-au întâmplat mult mai multe chestii. Printre cele mai importante se numără faptul că m-am reîntâlnit cu cel mai bun prieten al mei din copilărie. Nu ne mai văzusem de aproximativ 5 ani și or să mai treacă iar vreo 2 până ne vom mai vedea. Ne-am schimbat amândoi enorm de mult, deci nu cred că relația o să meargă

Salsa… hmm… o să fiu în Timișoara la 2nd Salsa Addicted Festival, între 3-5 aprilie. N-am fost niciodată în Timișoara, dar nu cred că o să am timp să vizitez orașul. Voi veni cu o bună parte din oamenii de la școala Salsa Brillante Cluj…

§

S-au mai întâmplat și altele. Nu-și au locul sau rostul aici.

Detalii pe profilul lui Joakim Hilj: http://twitter.com/hilj

http://www.mobileworldcongress.com/

Iată că după ce m-am enervat maxim pe alegerile ce-or să vină, m-am gândit să mai schimb registrul.

Vreau să vă povestesc despre companiile cu care colaborez. În primul rând, Darian a împlinit 18 ani de activitate pe 26 noiembrie! E o performanță impresionantă, din punctul meu de vedere. E cea mai mare și cea mai puternică firmă de evaluare din România!

De asemenea, de curând, Darian are blog, pe care vă invit să-l citiți.

Mobispine este o companie internațională care creează aplicații pentru telefoane mobile și soluții pentru furnizorii de telefonie mobilă. Este vorba despre clienți RSS, soluții server-side pentru furnizori de trimitere de SMS-uri și MMS-uri direct de pe calculator, soluții de sincronizare a datelor de pe dispozitive mobile, etc. De curând au anunțat că vor lansa o aplicație unică pe piață: MMS pentru iPhone, știre ce a făcut furori pe net!

Am pus în sidebar link-uri către site-urile și blog-urile ambelor companii.