start over

Erată și completări la experiența din prima zi:

În cursul zilelor următoare am mai aflat informații privitoare la obiectivele vizitate in prima zi, așa că vă invit să mai treceți o dată prin poze, pentru că veți vedea că la multe le-am scris numele corect.

De asemenea, mi-am adus aminte de o experiență interesantă din prima zi. Vă ziceam că oamenii sunt foarte binevoitori. Ei bine, am vrut să-mi cumpăr înghețată. Am zis în engleză ce vreau și am indicat cu degetul că vreau două cupe, la cornet cu două arome diferite. La final, tanti înghețătăreasa mi-a zis în rusă cât face. Am zis “English please!”. A stat… s-a gândit… mi-a mai zis o dată în rusă. Văzând că nu o scoate la capăt a oprit din drum pe o altă tipă (de vreo 20 și ceva de ani) care trecea prin zonă și a rugat-o să-mi zică suma. Nici tipa asta nu știa engleză, dar credea că știe franceză. Mi-a zis în franceză cât face și tot n-am înțeles. Apoi, și-a deschis portofelul și a scos din el suma exactă de care aveam eu nevoie și mi-a arătat bancnotele una câte una. Apoi, am făcut și eu la fel și am plătit, iar la final toată lumea din zonă râdea cu poftă.

Masa de la cantină (cartofi prăjiți cu șnițel de pui în ou și salată de crudități cu ou fiert și un suc) a fost 156 de ruble. Eh… înghețata respectivă (două cupe și o vafă) a fost 120 de ruble! Și nu a fost cine știe ce. Cam orice înghețată de la noi e mai bună…

§

Pentru că am ceva timp, am să vă povestesc cum a fost a doua zi în Moscova. După o zi grea, dar mai scurtă, la servici, am reușit să ies la plimbare. Înainte de plecare am făcut poze cu priveliștea din hotel (de la etajul 14), așa cum vă promisesem în prima zi:

Se observă că începea să se înnoreze.

Am plecat spre VDNKh (“All Russia Exhibition Center”; nu știu cum i se zice în românește). Ce-am văzut acolo a fost foarte impresionant. Să le luăm pe rând:

…sau ceva de genul ăsta. E o transcriere a textului de pe statuie. Deja în a treia zi puteam să citesc aproape orice inscripție.

Aici deja mi se făcuse foame. Și m-am dus la o terasă, să mănânc. Mi-era și poftă că mirosea bine. Eh… mai sus v-am zis că am dat aproximativ 160 de ruble pe o masă bună la cantină și 120 de ruble pe o înghețată. Ei bine, patru bucățele de pui făcut la grătar, cu cartofi copți, salată și un pahar de bere la 0.4 m-a costat… 1500 de ruble !!! Adică 35 de euro !!! (1 euro = 43 ruble). Într-adevăr a fost bun. Berea a fost ca cea de la noi (adică foarte bună, puternică). Dar foarte scump. Am fost într-un mall și un tricou Lacoste costa cam 5000 de ruble (peste 100 de euro). Un sacou casual, de purtat cu blugi, la reducere, la Tom Hilfinger, era cam 5600 de ruble.

M-am suit în metru și am plecat în partea opusă a Moscovei. După un drum foarte lung am ajuns în stația Vorobevy Gory care se află deasupra Moscovei:

Nu am putut sta mult aici. Se înnopta și mai aveam mult de mers. Am mai mers o stație până la Universitet. Când am ieșit din subteran, se înnoptase și începuse să plouă.

Am făcut mai multe poze din fața clădirii, ca cea de sus. Dar împrejurimile sunt impresionante, deci vă rog să căutați pe net poze cu “Moscow State University”. Eram deja ud până la piele și eram la o distanță considerabilă de hotel, așa că nu m-am mai apropiat.

Tre’ să mai menționez că, tinerii cel puțîn, merg cu berea în mână pe stradă, mai tot timpul. Și în parc, pe bancă, stau cu berea în mână. Și fetele fac asta și nu mi s-a părut deloc sexy să văd tipe faine cu PET-ul de 0.5 de bere în mână.

§

În a treia zi nu am mai făcut poze, că eram cu troller-ul după mine și a trebuit să termin multe la birou și să fug la aeroport. A fost foarte fain. Când am plecat de la birou a trebuit să schimb trei linii de metrou ca să ajung la trenul care urma să mă ducă la aeroport. Când mi-am luat biletul de tren m-a avertizat tanti bilețara să fug repede că trenul pleacă în 7 minute.

Cam ca și în Suedia, transportul în comun parte destul de punctual.

La aeroport, paranoia striked again! Bagajele de cală mi-au fost scanate de două ori. Apoi la pașaport iar s-au uitat îndelung. Apoi a trebuit să mă descalț și să rămân doar în șosete, pantaloni și tricou și să trec prin scanner de metale și apoi prin scanner al temperaturii corpului, cred. Bagajele de mână or trebuit desfăcute și a trebuit să pun obiectele pe diferite categorii ca să-mi fie scanate separat. A durat mai bine de o oră de la check-in până să ajung la poartă.

Pe avion am primit mâncare caldă (friptură de vită și chifle calde și garnitură și salată) și suc și cafea și, cel mai important, vin rusesc. După cum v-am zis, vodca și berea au fost bune, la fel cum sunt și la noi. Vinul, în schimb, nu mi-a plăcut. Prefer oricând o Tămâioasă Românească sau o plinuță de Cotnari.

În Budapesta am dat de români. Era un grup de 6 persoane, o pereche mai în vârstă (aprox 50 de ani) și două cupluri mai tinere (30-40 de ani). Moșu’ se certa cu baba și făcea zgomot degeaba acolo în aeroport. Își rătăcise biletul de avion și tot se răstea la ea zicând: “tu cu capul tău ăla prost!”. După ce și-a dat seama, boul, că avea biletul la el, a plecat într-o altă zonă zicându-i nevestii: “eu cu tine nu mai stau”. La scurt timp, un tip din cuplurile alea mai tinere și-a dat seama că își pierduse ceva pungă mică. Iar certuri, iar foială… Și la un moment dat, nevastă-sa (și aia o proastă), a venit lângă mine, a arătat cu degetul către punga mea cu ciocolată și i-a zis lu’ sclavu’ ăla: “nu-i asta sacoșa?” Și or venit amândoi să se holbeze la sacoșa mea, neștiind că eu sunt român și că i-am înțeles. Pe aeroportul din Cluj, tot o proastă dintr-asta a îmbrâncit pe un tip din altă țară (avea un pașaport albastru), ca să treacă înaintea lui la vamă. Omul a rămas perplex!!! Vroiam să-i zic “uelcăm tu ză lend ăv ciois”. Avem un talent deosebit să ne facem de cacao peste tot în lume!

Revenind la Budapesta… Am zburat tot cu un Bomdardier Q400 și tura asta am stat chiar în dreptul elicei. Am văzut cum se răsuceau paletele ca să propulseze sau să frâneze avionul și geek-ul din mine a fost bucuros. Și am zburat și pe furtună, deci a fost și palpitant.

Când am ajuns pe aeroportul din Cluj am dat peste măsurile românești de protecție împotriva gripei porcine. Ei bine, în timp ce rușii au scanner-e, noi avem formulare. A trebuit să răspund la întrebarea: “Ați fost într-o țară în care s-au înregistrat cazuri de gripă porcină?” Am zis că nu pentru că nu era opțiunea “nu știu”. De unde să știu eu dacă în Rusia au fost astfel de cazuri? N-am urmărit știrile că nu le-am înțeles. A trebuit să bifez dintr-o listă, simptomele pe care le aveam. Ei bine, locul în care mă durea pe mine nu era în lista de simptome așa că am trecut mai departe. M-au întrebat dacă am prieteni sau familie cu simptomele de mai sus. Da… cred că și pe prietenii mei îi doare tot acolo când vine vorba de gripa porcină. La final mi-am trecut și numele și adresa. N-am febră, sunt OK. Deci mă gândesc că nu m-or căuta încă.

Per total… a fost super! M-aș mai duce și aș sta mai mult, să mai vizitez. Dar totul, excepție făcând transportul în comun (cardul cu 1 intrare în subteran: 22 ruble; biletul de tren până în aeroport: 250 ruble), e foarte scump. Pe vodca mică din hotel (vedeți aici, în partea de jos) am dat 400 de ruble. (43 ruble =  1 euro). Într-un fel apreciez asta. Prețurile mari țin turiștii departe și, deci, orașele nu se supra-aglomerează și nu se face prea multă mizerie. Senzația cu care am rămas după, este de micime… totul e mic după ce vezi Moscova…

Chinezi și reprezentanți ale altor popoare asiatice erau din plin și în Moscova. Cred că ăștia sunt așa de mulți că nu mai încap în țara lor.

Gata… că nu mai am alte chestii de spus momentan. Dacă-mi mai aduc aminte, o să vă mai pove.