start over

Am fost și i-am văzut! Eram sigur că nu or să vină în România, așa că m-am decis să mă duc la frații noștri unguri să văd prestația. Se pare că pân’ la urmă au confirmat concertul din România, dar decât să dau 200 de lei pe tren, să fac 18 ore (dus-întors), pe frig sau cald (depinde de anotimp) și apoi să mă stresez prin mizeria și gropile din București, am luat decizia mai bună de a merge în Budapesta. Transportul (14 ore dus-întors, 130 de lei), cazarea și mâncarea sunt mai ieftine, stresul e mai mic iar orașul mult mai frumos.

Mno… hai să vă arat poze.

Concertul a avut loc la Papp Laszlo SportArena, o arenă sportivă acoperită cu o acustică foarte bună. În deschidere au “cântat” niște descreierați, că altfel nu-i pot numi:

La 21:00 fix (ăjtia’s germani), Rammstein or dat să intre pe scenă. Au spart panoul cel negru cu ciocanele pe lateral și l-au perforat cu un aparat de sudură pe centru:

Concertul începe cu Rammlied,  piesa care și deschide albumul nou.

Din câte am înțeles omu’ și-a lipit un bec de cerul gurii și și-a tras fire printr-o gaură făcută în obraz ca să alimenteze becul care-i lumina din gură!

Foarte tare și bateria pe care se vedea scris LIFAD (Liebe Ist Fur Alle Da).

Till iese pe scenă adus de dedesubt de o bandă rulantă, lângă un patefon și o veioză. Sus se văd niște lasere verzi….

La finalul piesei, păpușile încep să explodeze, una câte una, și să cadă pe scenă.

De obicei Flake și-o ia la fiecare concert Rammstein. Tura asta a dat și el puțin. S-a dus și l-a îmbrâncit pe Till în timp ce omu’ presta. Till s-a enervat rău. L-a lovit de câteva ori pe Flake și apoi l-a băgat la cădiță:

Pe sistemul “nu încercați asta acasă”, în timp ce Till se juca cu focul, un gagiu urcă pe scenă și este pârjolit instant. Omu’ începe să se agite, cuprins de flăcări, pe scenă, în timp ce Till și restul îl tot fugăresc pe-acolo.

După ce face vreo 3 ture de scenă se pune jos  și este stins cu stingătorul. Foarte tare faza! La prima vedere pare ca și cum cineva s-a desprins din public și a ajuns pe scenă unde a fost incendiat din greșeală… Bineînțeles, cascadoria e regizată.

Până acuma am stat jos ca la teatru. Nu ne-au lăsat badigarzii să ne ridicam de pe scaune. Da’ deja treaba devenea serioasă! Tot publicul s-a ridicat în picioare și am început să aplaudăm și să-i strigăm pe cei de la Rammstein să vină să presteze, că doar pentru asta am dat bani!

A fost foarte tare! Muzica, efectele, reprezentațiile scenice, acustica sălii… totul a fost excelent!

A doua zi m-am mai plimbat prin Budapesta. L-am văzut pe Richard plimbându-se pe pietonala din Deak Ter. Am mai făcut vreo doo poze:

M-am dus să văd Piața Eroilor și… am dat peste chinezi. Ăștia chiar sunt peste tot!

Știți de ce sunt rochiile de mireasă albe ? Pentru că e culoare  electrocasnicelor. Iată exemple:

Atât.

Am avut ocazia să mai fac o vizită mamei Rusii. Am fost foarte ocupat și nu am apucat să fac nici o poză de tura asta. Nici nu m-am plimbat decât prin preajma hotelului, de fapt. Dar m-am simțit foarte bine. Ca acasă. Împins de oameni în metrou, m-am simțit parte din comunitate. Deși nici tura asta nu prea m-am înțeles cu oamenii, m-am descurcat mult  mai ușor peste tot.

Ca de obicei, totul este foarte scump. Printarea unei foi A4 color costa 81 de ruble (~ 2 euro; ~ 8 lei) la hotel și 35 de ruble (~ 0.8 euro; ~ 3.5 lei) la un netcaffe. O masă în oraș (la un restaurant japonez sau la un TGI Friday’s) costa minim 800 de ruble de om (~80 de lei).

La cantină i-am zis “spasibo” (“mulțumesc”; sper că așa se scrie) la dna care se uita la mine pe tavă și-mi spunea cât face (întorcea monitorul spre mine, de fapt… să văd singur). Drept urmare ea mi-a zis ceva în rusă. Am zis “I don’t know” și am ridicat din umeri (mi s-a părut că e o întrebare). După cum ziceam și tura trecută, când nu se fac înțeleși, au tendința să gesticuleze și să vorbească mai tare. Așa că am văzut-o pe tanti ducând lingura la gură, mestecând și apoi masându-și printr-o mișcare circulară stomacul. Îmi ura “poftă bună”!

Am și avut ocazia să petrec ceva ore bune pe aeroportul Ferihegy din Budapesta. Ei bine, deși tura asta Malev m-a enervat, de fiecare dată aeroportul Ferihegy mi-a plăcut foarte mult! În principal pentru că are internet wireless. E mult mai ușor să petreci câteva ore acolo, dacă mai ai cu cine schimba o vorbă sau mai ai ce citi sau ce lucra…

Excursiile astea mă pun pe gânduri. Mă supără foarte mult treburile astea din țara noastră și mă enervează foarte mult faptul că nu reușim să ne ridicăm din mizeria asta. Nici rușii nu-s cu mult mai breji, dar tot au niște chestii cu care sunt mai buni. N-are rost să discutăm despre infrastructură, mă gândesc. Vă dați seama că ce construiesc ei e grandios… O chestie simplă mi-a plăcut foarte mult la ei: pe scara rulantă stau mereu pe partea dreaptă, astfel încât cei care se grăbesc să-i poată depăși pe stânga. La noi, toți umflații (apropo, la ruși nu prea am văzut oameni grași) ocupă o treaptă întreagă pe scara rulantă. Și nu te poți apropia de ei să le zici să se dea deoparte, că de multe ori put!

Mă oftică manevrele ăstora de la putere, cea mai recentă fiind șmecheria lu’ Băselu prin care tot Boc rămâne la Guvern până la alegeri. În Moscova am fost cu un coleg finlandez. El locuiește de mai mulți ani în Suedia. Am discutat cu el despre chestiile astea. Mi-a spus că Finlanda este țara cu cea mai puțină corupție din Europa, iar Suedia e undeva în top 3 sau top 5. De asemenea, am citit pe net că la noi aproximativ 60% din elevi/studenți iau meditații, în timp ce în Finlanda sau Suedia procentul acestora e undeva la 1%, datorită sistemelor de învățământ performante.

Eh ? Să nu-ți iei lumea-n cap și să pleci ?

Da… poate partea cea mai interesantă este că am citit pe net despre niște invenții și am dat de pila Karpen. Pe de o parte această manifestare a unui geniu (și nu, nu o să adaug “românesc” pentru că faptul că e român nu l-a ajutat pe inventator deloc) mă fac să am o senzație de mândrie… tâmpă… Pe de altă parte și de aici reies niște frustrări: de exemplu, nu ne permitem să expunem această deosebită invenție că nu avem bani. E foarte posibil să fie și alte interese la mijloc, interese mai mari decât România, și atunci de aceea această invenție nu este exploatată.

Una peste alta, acum m-am apucat de CCNA. În timpul muncii mele m-am lovit mult de echipamente CISCO și mereu mi-a fost greu să mă descurc cu ele. Am învățat din mers, de pe Google, de pe forumuri sau prin trial-and-error. Era cazul să-mi sistematizez cunoștințele și să mi le îmbogățesc și apoi să iau un certificat – probabil mai valoros ca diploma de licență. Până termin CCNA-ul o să stau liniștit… Dup’aia am în plan să plec. Nu vreau să mă zbat aici pentru un trai decent în condițiile în care în altă țară îl pot avea mai ușor…